Of, cu greu se mai descilcesc mintea si degetele dupa o asemenea pauza.
Si mult ne-am mai schimbat si noi (we, the queen).
Sa nu mai spun ca in ultimul an si jumatate incerc sa-mi dau seama cum (pot) sa traiesc. Pentru ca tot universul e dat peste cap, ca la sfirsitul lui februarie '22 a venit sfirsitul lumii. Lumii asa cum o stiam eu, Universul meu.
Si de-atunci trebuie sa invat sa traiesc iar, sa imi infig si mai adinc radacinile in proria-mi tarina si sa invat cum e ca ea sa nu mai fie pe aceasta lume in forma pe care eu o stiam de cind m-am nascut.
Inca pling si inca mi-e greu, inca nu inteleg unde e, inca nu pot accepta desi sunt eu insami sunt in a doua jumatate a vietii, inca ma simt mica, sau mai bine zis vreau sa fiu mica pentu ca asta inseamna ca si ea ar fi aici.
Dar nu e asa.
Am zis atunci ca nu stiu sa mai traiesc, ca totul e dat peste cap si trebuie sa gasesc o varianta in care sa pot continua pe cont propriu, cu toate ca ea se dusese de ceva vreme, dar in ultimele zile a fost mai lucida ca in ultimii 6, 8 ani. Ca asa se intimpla, si-a luat ramas bun stiind de la cine isi ia si asigurindu-ma de toata dragostea ei eterna.
Dar e greu.
M-am paralizat si am plecat putin cu ea, am capul jos, in pamint, si desi nimic nu s-a oprit, si a venit seara si apoi dimineata, si au fost cutremure, si au venit facturi, eu am ramas putin plecata cu ea. As vrea sa cred ca ma mai pot intoarce, lumea ma vede aici, dar nu stiu cum ma percepe. Pentru ca desi casa in care a trait arata acum altfel, ca mirosul ei il mai simt doar vag si de multe ori doar in amintiri, ca din afara eu functionez normal, stiu ca sunt plecata, stiu ca am plecat cu ea, stiu ca am ramas paralizata, stiu ca nimic nu mai e cum a fost si nu stiu cum sa fac sa inventez ceva care sa ma tina prezenta si total aici.
Dar mai e ceva.
Nu vreau ca amintirile sa se incetoseze, mirosurile sa dispara, vocea sa se impleteasca cu alte sunete si totul sa se transforme doar intr-o duiosie pe care s-o port zi de zi. Nu sunt pregatita pentru asa ceva, nu inca, nu acum si nu stiu daca, de fapt, vreau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu