vineri, 30 aprilie 2010

TODAY I AM ...

 ...laughingreadingdrinkingmeetinglivingdreamingjumpingsavouringsurfingscreamingpartyinglookingwantingkissingbelievingsingingwantinghuggingeatingmiaowinghopingenjoingwachinggreetingspinningwritingcalling

joi, 29 aprilie 2010

dor de demult

   Imi plac noptile albe cu dimineti clare si racoroase pierdute intr-o cana imensa de cafea neagra aburinda. O dimineata cu ochii lenesi si inceti si cu Julie Delpy.
Timpurile in care noi nu eram complicati si sunatul telefonului la ora 4 dimineata nu era o problema, vremea maratoanelor de film, de vineri dupa-amiaza pina duminica seara cu pauze doar de cite un somn, claie peste gramada, si doar sa ne aprovizionam cu chipsuri si bere, in toiul noptii, si sa plimbam catelusa. Restul era film. Si eram noi, simplii.

joi, 15 aprilie 2010

Sint ceea ce gindesc

... nimic mai adevarat! Experienta ultimelor saptamini mi-a dictat acest lucru, de fapt mi-a intarit crezul. Nimic nu e mai greu ca mersul pe sirma de zi cu zi, doar o privire in jos sau in spate si te dezechilibrezi. Unii oameni nu-si dau seama si tind spre inapoi sau spre in jos si gata-i alunecarea. De atitea luari de la capat isi pierd puterile, isi pierd si dramul de luciditate care-l mai au si aproape ca nu se mai pot trata doar cu ceaiuri. Pacat.
Si mai stiu ca cea mai mare si anevoioasa lupta e cu tine insuti, ce dusmani, ce inamici....astia-s copii pe linga razboiul cu tine, te articulezi de doua ori la ficat, mai una la fata si te-ai facut K.O. plus ca ai grija sa-ti nimicesti creierul cu atitea nu-uri, negari si intuneric. Ai grija sa-l scufunzi adinc in mocirla. Si nu vrei ajutor, nu vrei sa scapi si sa-ti speli cerebelul. Si apoi te trezesti singur si te intrebi de ce-i asa.



Vreme de o saptamina, mai precis 375 de minute, am ascultat o persoana care nu vede nici macar o mica luminita, nu exista oameni frumosi pentru ea, nu exista si parti bune in evenimente, nu poate sa perceapa realitatea mai putin neagra. Am ascultat si am incercat sa-i arat ca exista si un altfel a celor spuse de ea, ca intotdeauna e si-o parte buna. La sfirsitul acestei saptamini, tortura emotionala la care am fost supusa, voit, si-a facut efectul si la mine. M-a dezechilibrat total! Mi-a supt toata energia si m-a aruncat cu teasta de pamint. Am incetat sa mai vorbim. Acum incerc sa ma fac bine, sa-mi ridic moralul si sa uit.
Parca am intilnit un vampir! Partea proasta e ca as vrea sa ajut si nu mai stiu cum fara sa cad victima colaterala. Nici nu vreau sa dramatizez situatia, dar nici nu pot sa astept sa treaca de la sine.





  Ca sa termin intr-o nota mai normala postul, sa va zic cite ceva despre ce ma face pe mine sa zimbesc acum.
- pasarile din canal care si-au facut cuib in apa, iar masculul grijuliu aduce iarba sa-l ridice cum se cuvine;
- cele doua feline, primele fiinte pe care le vad dimineata, lungite in pat linga mine;
- Minunatul care ma trezeste dimineata cu glume si apoi cu o cafea la pat;
- mirosul de flori si polen din aer;
- vinzatorii de la magazinele de parfumuri;
- bicicleta (ok, Megan e numele ei ... va rog sa nu rideti :)) cu care colind zilnic;
- 3js si ultimul lor album;
- gindul ca peste o saptamina imi voi petrece ziua de nastere la Londra;
- profesoara mea pentru ca e o fiinta extraordinara (aici trebuie sa spun muuult mai multe despre ea, dar in alt post);
- oamenii pe strada cu care ma salut fara sa ne cunoastem;
- facebook-ul pentru ca in ultima vreme m-am reconectat sau conectat cu oameni minunati si adevarati.

marți, 6 aprilie 2010

Life Looks Better in Spring*




 










... chiar daca toata noaptea a plouat si acum orice e numai soare nu! Nici nu mai conteaza, astia sint amanunte nesemnificative.
Ieri am aruncat toate semnele iernii care mai poposeau prin casa, inclusiv haina care mi-a tinut de cald si mi-a ascuns trupul chircit de frig sau  emotii. Singurul semn ca a trecut pe-aici mai e pilota dubla de pe pat. Atit. Nici macar mobila nu mai e asa cum o aranjasem acum 4-5 luni. De ce am protestat asa vehement si i-am trintit usa in nas? Pentru ca a fost apasatoare, perfida si grea, cu incheieturile de la picioare butucanoase. De-aia! Nu cred ca a fost mai altfel ca in anii trecuti, doar ca m-a chinuit pe mine mai mult.

Nu mi-am mai scris aberatiile aici de ceva timp, insa am citit bloguri. Am plins. Prea multe tragedii s-au intimplat, prea multi oameni s-au dus. Nu i-am cunoscut, dar durerea celor care au scris mi-a fot transmisa si cumva  le-am transmis un gind. 

Acum pentru mine e totul galben-portocaliu-rosu. Ne suflecam minecile si pornim la treaba, lista-i lunga, evenimente multe, insa lumina ne ajuta. Suc de grapefruit, abonament la sala, bicicleta in miscare, inspir adinc si-o iau din loc pentru ca totul a prins culoare. Cum sa ratez ciresii infloriti din cauza lamentarilor si evenimentelor  din ultima vreme? E pacat, zau! 

joi, 1 aprilie 2010

Are you kiddin' me !!!???

Poate am zis-o,poate nu, mie-mi place Anouk. Imi place de pe vremea cind era a nimanui si eu credeam ca-i belgianca. Intre timp m-am lamurit ca-i din Den Haag.

Ce vreau sa spun e ca aseara a nascut :) A nascut inca un baiat, pe linga cei doi pe care-i are - Benjahmin si Elijah -  plus fetita - Phoenix (copiii vin din casatoria cu  solistul Postmen, Remon Stoijn ). Micutul de 3330 gr se numeste Jesajah Dox si n-a chinuit-o prea mult pe mamica, doar vreo patru ore, pina a aparut pe lume. Taticul este rapperul  Unorthadox care mai are dintr-o relatie anterioara doi copii.
Asa ca in casa Teeuwe e si mai  maare zarva ...

marți, 9 martie 2010

bamboo - my wishlist :)



Asta-mi e ultima dorinta, ca tot mi se apropie ziua de nastere :)

(oricare dintre modele, de preferinta FUN M PEN & TOUCH )

l.e. mai am o dorinta....si s-o posed si s-o dau cadou :


I'd love to drink out of this!

Foarte pe scurt



























M-am intors de o saptamina si ceva. A trecut asa de repede, parca doar am visat. Dar a fost foarte bine la mine acasa, la ai mei si la prieteni. M-am incarcat in alt fel, am venit cu bateriile la maxim, stiind ce ma asteapta aici in urmatoarea perioada, asa ca aveam nevoie de iesirea asta din decor.
Parca lumea nu mai e asa de incordata, un pic mai senina si volubila, functionarii mai relaxati (s-au mai marit salariile? ma indoiesc), iar cu un zimbet ii mai inmoi, chiar si pe casierele din supermarketuri pe carre le-am tot enervat cu banii cind am fost lasata singura la cumparaturi. Stiu bancnotele ca seamana cu cele vechi, dar la bani si zeci de bani nu ma descurc. Asa ca in momentul in care imi spuneau cit am de plata, mai intii imi luam adinc aer in piept, ma ridicam putin pe virfuri, incepeam sa scotocesc prin portofel si sa citesc banii, ii puneam pe casa paralel cu scoaterea aerului cu zgomot-suspin, mai dadeam putin din picioare, clipeam des spre foarte des si-i zimbeam timp pentru ca ajunsesem la bani...si tanti incepea sa-mi spuna ce culoare de bani are nevoie.    (ca la copiii cu probleme,asa-i? hihi)
In rest praf....ciubotele care n-au fost lustruite aici niciodata, acolo isi primeau sfinta curatire de patru ori pe zi.
Plus masini...fata de anul trecut, mai multe parcari-duble, mai mult fier, peste tot. Cred ca anul viitor le voi vedea parcate si pe bloc, gasesc ei o solutie sa le puna si acolo.
M-am intilnit cu atita lume, am venit obosita de putin somn, dar fericita.

Intoarsa la cealalta acasa ma asteapta citeva examene in primavara asta, foarte importante, apoi o mini-vacanta-cadou si-o vacanta-vacanta, vizite, job si sper soareeeee, soare adevarat si puternic.

l.e.
Uitasem...saptamina trecuta am votat...am votat pentru consiliul local, pentru ca am acest drept si mi-am promis (in toamna) ca-l voi exercita de fiecare data. A fost o experienta intersanta ...

joi, 18 februarie 2010

Aterizez...in sfirsit!

 In citeva ore imi iau bagajul de miner, ma urc in tren, astept o ora, mai schimb un tren, beau un Starbucks, predau bagajul greu, iar mai astept putin, urc, stau pe un scaun mai mult incomod decit comod, sper sa nu fie copii tipatori in jur pentru ca atunci va trebui doar sa ascult muzica in casti si as vrea sa citesc, cobor si gata...AM AJUNS IN ROMANIA!!!!
Nu ma intereseaza ca ploua, ca e viscol, ca ma prinde pe-acolo vreun cod, doar o sa ma bucur, o sa stau cu toti ai mei, o sa maninc papanasi si amandine, o sa povestim si o sa ma amuz pe seama aberatilor de toate felurile. Si pret de citeva dimineti o sa ma trezesc in camera mea de-acolo, care este a mea pentru totdeauna, o sa beau cafea in pat, cea mai buna din lume facuta la ibric cu multa dragoste  si  proaspat macinata, o sa-mi toarca o frumusete felina la urechi si la final o sa ma intreb cind naiba au trecut asa de repede zilele. Si abia la aeroport o sa ii sun sa le zic pe fuga ca-i iubesc. Dar ei stiu asta.

Va recunoasteti?

De dacht van vandaag

Letting go is Freedom!

joi, 11 februarie 2010

Moleskine Passions





Saptamina viitoare se lanseaza noua colectie !!!!!



La multi ani celui care ma suporta in fiecare secunda, hard job schatje!


Astazi am avut marea "lansare la apa", aka sa vorbesc in consiliul local, in olandeza. A fost un exercitiu folositor, momentul meu de glorie a fost aplaudat si-am primit felicitari. Mai vreau :)
Miine am o zi plina, asa cum se intimpla de luni bune vinerea, dar macar imi vine acasa noul telefon pe care-l astept de-o luna, iar saptamina viitoare pe vremea asta imi fac bagajele, ma imbarc si aterizez in Romaniaaaa......

Un weekend formidabil tuturor!


miercuri, 10 februarie 2010

Visatorii si nebunii

Ei se numesc 3JS, trupa mea olandeza preferata. Sint niste visatori nebuni si amuzanti, iar in seara asta au "lansat" via youtube un nou videoclip, albumul "Dromers en Dwazen" urmind sa apara pe 5 martie.

Loop met me over zee

marți, 9 februarie 2010

Iar am aterizat in acel loc....

... numit bucatarie.
Chez Mazilique ma mai convinge sa ajung in locul cu multe farfurii, cutite, tocatoare, ingrediente, mirodenii.
Am incercat si eu somonul la cuptor, respectind reteta ei. Sare si piper, Rosa si Mary, capere, lime in loc de lamiie (asta aveam in frigider) si, evident, subiectul cinei, somonul. L-am tinut invelit la 180 de grade, mai bine de 30 de minute, poate cam mult, dar l-am salvat si m-am salvat de la secatuire :)




Cam asa arata inaite de sauna. Deocamdata sint singurele fotografii disponibile, cred ca de pofta acumulatorii m-au lasat si am apelat la aparatul co-locatarului,dar  inca nu le am  in laptopul meu. Promit sa ajunga curint aici.

luni, 8 februarie 2010

marți, 2 februarie 2010

Nominalizarile Oscar 2010


S-au incheiat nu cu mult timp in urma.

Best picture
"Avatar"
"The Hurt Locker"
"Precious: Based on the novel 'Push' by Sapphire"
"Up in the Air"
"Inglourious Basterds"
"Up"
"The Blind Side"
"District 9"
"An Education"
"A Serious Man"


Actor
George Clooney, "Up in the Air"
Jeff Bridges, "Crazy Heart"
Colin Firth, "A Single Man"
Morgan Freeman, "Invictus"
Jeremy Renner, "The Hurt Locker"
Actress
Meryl Streep, "Julie & Julia"
Sandra Bullock, "The Blind Side"
Gabourey Sidibe, "Precious: Based on the novel 'Push' by Sapphire"
Helen Mirren, "The Last Station"
Carey Mulligan, "An Education"
Supporting actor
Matt Damon, "Invictus"
Woody Harrelson, "The Messenger"
Christopher Plummer, "The Last Station"
Stanley Tucci, "The Lovely Bones"
Christoph Waltz, "Inglourious Basterds"
Supporting actress
Vera Farmiga, "Up in the Air"
Mo'Nique, "Precious"
Anna Kendrick, "Up in the Air"
Penelope Cruz, "Nine"
Maggie Gyllenhaal, "Crazy Heart"
Director
Quentin Tarantino, "Inglourious Basterds"
Kathryn Bigelow, "The Hurt Locker"
James Cameron, "Avatar"
Lee Daniels, "Precious: Based on the novel 'Push' by Sapphire"
Jason Reitman, "Up in the Air"
Animated feature
"Up"
"Coraline"
"Fantastic Mr. Fox"
"The Princess and the Frog"
"The Secret of Kells"
Original screenplay
"The Hurt Locker"
"Inglourious Basterds"
"The Messenger"
"A Serious Man"
"Up"
Adapted screenplay
"District 9"
"An Education"
"In the Loop"
"Precious"
"Up in the Air"



Atit am avut de zis.Deocamdata . Sa inceapa pariurile.

Viata in tiribomba


(fotografie via Google)

... nu e deloc usoara si nici amuzanta! Cam asa am trait eu vreme de 10 zile incheiate. M-a luat din somn si a plecat la fel cum a sosit, pe neasteptate. A fost un chin!
Intr-o noapte-dimineata pe la 4 jumatate am fost trezita de niste ameteli cumplite si durere de cap pe masura. Sindrom vertiginos a fost verdictul care a plutit in aer citeva zile, asta pina s-a epuizat...poooof! Cauza? Necunoscuta. Cert e ca sint la a treia incercare de acest gen. Si uitasem cum e, pentru ca am co-locuit cu asemenea stari acum mai bine de 10 ani. Poate vreo 8, hai. In primele doua zile n-am fost in stare sa fac nimic, nu am putut nici macar in pat sa stau, apoi am incercat sa-mi controlez starea, sa-mi continuu viata ca si cum nimic nu s-a intimplat. A fost greu, am cazut de doua ori, am plins, am inghitit pastile si am sperat. Desi mi-era greu sa-mi tin pina si ochii deschisi, am citit, vazut filme, stat pe net, plimbat, iesit afara, chestii cotidiene. Si cind simteam ca in secunda urmatoare ma prabusesc, ma asezam si asteptam sa treaca momentul. Am crezut ca are legatura cu accidentul pe care l-am suferit in toamna, dar atunci mi-a fost afectat cosul pieptului izbit de volan, ma rog, citeva vinatai pe la ochi si nas si buze extrem de botoxate. Totusi, nu cred ca are legatura. Oricum, vom vedea in scurt timp.
Ideea e ca intr-o dimineata m-am trezit fara pic de durere, fara ameteala, fara greturi. Am revenit la normal! Si o sa povestesc ce filme am mai vazut, ce carti am mai citit si faptul ca ma pregatesc sa vin in Ro, dupa ce imi voi prezenta, in fara Consiliului Local, proiectul in care sint implicata. In olandeza (omg!!!!???)



miercuri, 13 ianuarie 2010

uneori maninc sanatos






... sau cel putin incerc. Azi a fost una din zilele acelea...
Nu stiu in ce masura,totusi, sa numesc sanatos. Hai sa zicem mai sanatos. Pentru ca toate produsele sint din supermarket, legume ambalate in plastic. Inchit cu gogilti castravetele pe care il dezbrac de mantia plasticoasa, sau salata ambalata in pungi la 125, 250gr sau pentru 2, 4 persoane. Probabil va ginditi ca as putea merge la piata. Da si nu. Peeentru ca cea mai apropiata piata e in Rotterdam, eu locuind intr-o suburbie, plus ca piata e martea - imposibil de ajuns acolo (s-a mai putut in periada de haiducie, dupa un lunch cu "fetele" si o hoinareala femeiasca) si simbata. Iar simbata cauta tu loc de parcare, eventual gratis (doar in vis), si de fapt ambaleaza-te si porneste la drum cu tinta precisa de alimente proaspete si reale. Cam greu, sincer!
Asa ca ne intoarcem la pungile sugubete din supermarketuri, cele pe care la nevoie le cunoastem.
Ah, si mai trebuie sa spun ca maninc junk-food, semipreparate sau deloc. Dindu-se aceste cunoscute, azi m-am dus vitejeste si flaminzeste in bucatarie sa maninc ceva...sanatos. Alta paranteza - eu cu bucataria sintem inca in faza de "cunostinte", adica ne salutam, ne intrebam ce mai facem, dar destul de rar, sau ne intilnim cind eu cu hub petrecem quality time la o friptura sau placinta cu mere. Uneori ma mai apuca un mic avint gospodaresc dupa ce studiez indelung vreo reteta si ma imbarbatez suficient cit sa pun mina s-o si produc. Mai dau si rateuri. Sau dau rateuri de cele mai multe ori....
NU asta era subiectul, ci sa arat lumii ce-am mincat eu astazi...sanatos.

Am mincat o salata cu de toate. Am prajit putin un piept de pui, dupa ce l-am convins sa se lase taiat in bucatele, i-am alinat ranile cu ceva condimente precum dulcea-amara scortisoara, piper alb, nucsoara praf si un virf de sare. Apoi i-am facut cunostinta in tigaia unde se perpelea cu citeva ciupercute tra-la-la, iar la final, ca si guest star am aruncat cu nadejde vreo 125 gr germeni de soia ( dupa care eu ma topesc si pe care i-as minca in orice-mprejurare). Au mai pus tara la cale vreo 3 minute, incalzindu-se la foc mediu. Cit ei discutau, am imbaiat salata din punga de la supermarket, am alintat-o cu citeva picaturi de ulei de masline si am luat-o prin surprindere cu o jumatate de lamiie verde. S-a bucurat. Am mai curatat si un ardei iute care sa plictisea de la Craciun incoace in frigider. Dupa care s-a produs marea intilnire : salta racorita cu menage -ul a trois din tigaie. Si a fost bun...si o sa mai fac. Pacat c-am mincat singura. Pisicutele au fost active la partea cu taiatul pieptului de pui. Desigur, au vociferat ca trebuie testat inainte de tigaie.

Sper ca urmatorul avint bucataricesc sa ma loveasca mai curind decit sper. Desigur, o sa-l consemnez!


Schimbind subiectul, azi mi-am adio de la colegi. Miine incep trainingul la noul job. Adio e un fel de-a spune, pentru ca stiu sigur ca saptamina viitoare, daca am timp, o sa-i vizitez. Intr-un fel mi-e deja dor de ei. Nu mi-a placut job-ul, de-aia am ales sa plec de-acolo, dar nu regret timpul si nici prietenii pe care i-am facut in toata periada petrecuta impreuna. Gata cu pelteaua si salata!


marți, 12 ianuarie 2010

what a wow week!


Asta a fost saptamina trecuta.
In viteza sa va povestesc. Acum o saptamina mi-am impartit frumos o coala de hirtie cu pro si cons (am facut-o doar sa imi arat cita dreptate am) si am purces la fapta pe care mi-o dorisem ... sa demisionez. Prin octombrie m-am dus iar cu demisia in dinti, dar minunatul meu manager m-a intors frumusel, am discutat si mi-a zis sa mai astept putin ca o s afie bine. Nu zic, bine a fost, dar cind nu-ti place ceva, cind serviciul devine o corvoada, cind ti se ridica parul in cap cind te ginsesti ca miine trebuie sa te duci in locul pe care tu-l numesti iad ...ei bine, atunci nu-ti ramine decit sa demisionezi. Biciclind spre casa am avut o usoara stringere de inima, poate ca trebuia sa mai astept, totusi. Dar mi-am revenit rapid. Nu, de ce sa mai astept? Eu am avut totdeauna noroc, am riscat cu folos de fiecare data. Cind am hotarit ca vreau s-o iau pe o anumita cale m-am zbatut, s-au aranjat astrele si am reusit. Nu am de ce sa-mi fac griji. Am investit, am riscat si apoi am cistigat. Suna cliseic, dar mi se intimpla. Cred in vointa mea si in puterea cuvintului.
Seara, acasa, mi-a iesit in cale un job. Am aplicat, mi-au raspuns, am aranjat interviul, joi incep cu un training.
Totul s-a intimplat in decursul a celor 5 zile de saptamina trecuta.
Nu stiu daca o sa-mi placa sau nu, am ideea ca da, totusi. Stiu doar ca sigur o sa simt cind e cazul sa merg mai departe. Mai stiu ca nu e dream-job-ul, dar ca nu mai am mult. Si pentru asta invat. Invat si dau examene si imi fac "incalzirea".
Anul asta chiar am treaba si multe de facut. Am stiut de la miezul noptii ca o sa fie bine.


joi, 7 ianuarie 2010

Pinkpop 2010


(imagine via Google )

In cazul in care sinteti amatori de un festival muzical, pregatiti-va cortul pentru pinkpop.
Amanunte pe siteul festivalului , www.pinkpop.nl (pink pop).




luni, 4 ianuarie 2010

Ce trist.....


Drum bun, Lhasa!



r 2010-01-03 - Press release - sad news

Official press release
For immediate release
In Montreal, Canada: Sunday January 3rd, 2010
The singer Lhasa de Sela passed away in her Montreal home on the night of January 1st 2010, just before midnight.
She succumbed to breast cancer after a twenty-one month long struggle, which she faced with courage and determination.
Throughout this difficult period, she continued to touch the lives of those around her with her characteristic grace, beauty and humor. The strength of her will carried her once again into the recording studio, where she completed her latest album, followed by successful record launches in Montreal at the Théatre Corona and in Paris at the Théatre des Bouffes du Nord. Two concerts in Iceland in May were to be her last.
She was forced to cancel a long international tour scheduled for autumn 2009. A projected album of the songs of Victor Jara and Violeta Parra would also remain unrealized.
Lhasa de Sela was born on September 27, 1972, in Big Indian, New York.
Lhasa's unusual childhood was marked by long periods of nomadic wandering through Mexico and the U.S., with her parents and sisters in the school bus which was their home. During this period the children improvised, both theatrically and musically, performing for their parents on a nightly basis. Lhasa grew up in a world imbued with artistic discovery, far from conventional culture.
Later Lhasa became the exceptional artist that the entire world discovered in 1997 with La Llorona, followed by 2003's The Living Road, and 2009's self-titled LHASA. These three albums have sold over a million copies world-wide.
It is difficult to describe her unique voice and stage presence, which earned her iconic status in many countries throughout the world, but some Journalists have described it as passionate, sensual, untameable, tender, profound, troubling, enchanting, hypnotic, hushed, powerful, intense, a voice for all time.
Lhasa had a unique way of communicating with her public. She dared to open her heart on stage, allowing her audience to experience an intimate connection and communion with her. She profoundly affected and inspired many people throughout the cities and countries she visited.
An old friend of Lhasa's, Jules Beckman, offered these words:
"We have always heard something ancestral coming through her. She has always spoken from the threshold between the worlds, outside of time. She has always sung of human tragedy and triumph, estrangement and seeking with a Witness's wisdom. She has placed her life at the feet of the Unseen."
Lhasa leaves behind her partner Ryan, her parents Alejandro and Alexandra, her step-mother Marybeth, her 9 brothers and sisters (Gabriela, Samantha, Ayin, Sky, Miriam, Alex, Ben, Mischa and Eden), her 16 nieces and nephews, her cat Isaan, and countless friends, musicians, and colleagues who have accompanied her throughout her career, not to mention her innumerable admirers throughout the world.
Her family and close friends were able to mourn peacefully during the last two days, and greatly appreciated this meaningful period of quiet intimacy. Funeral and services will be held privately.
It has snowed more than 40 hours in Montreal since Lhasa's departure.

Monday

New week, new day, new dimension...





Happy Monday Everyone!

vineri, 1 ianuarie 2010

Happy 2010 everyone!



M-a gasit miezul noptii linistita. Zimbind, poate putin amar, dar totusi zimbind. Soarele de azi mi-a dat speranta unui an stralucitor. Am iesit la o plimbare cu bicicletele dupa prinz. Am vazut ce-mi doresc. Stiu ca o sa mi se implineasca dorinte!
Noaptea asta sarbatorim iarasi noul an, cu sampanie.









So, hello to a brand new year and brand new opportunities!