joi, 1 septembrie 2011

Sa vad, sa simt, sa miros

M-a luat asa un dor de duca de abia-l duc ...
Vreau sa plec. Vreau sa ma sui in masinuta mea neagra si s-o iau din loc, undeva, nu conteaza unde.
M-as urca si-ntr-un avion mintenas, si as sta fara sa circotesc, mi-as tine si durerile de cap in friu, doar sa ma duca in frumoasa mea Californie cu un scurt popas in Las Vegas.
Mi-e dor de soare, de soare care sa-mi amorteasca simturile, sa ma topeasca, sa-mi scoata perlute mici de transpiratie pe piele, sa ma bronzeze si sa ma si usture putin cind cinevaul m-ar atinge pe spate.
Vreau sa miros asternut de hotel, sa ma inghesui cu alti turisti prin locurile cunoscute, orasul sa-mi pregateasca surprize la fiecare colt, sa respir si sa miros aerul si sa-mi amintesc cind ajung acasa a ce mirosea locul de care tocmai m-am indragostit iremediabil.
Vreau sa ma urc intr-un tramvai, metrou, autobuz, dimineata si sa observ localnicii, sa intru putin in pielea lor si sa imi inchipui ca merg la serviciu, ca am chioscul meu preferat pentru cafea, ca sint in intirziere. Vreau sa citesc in metroul lor si sa-mi vaduvez gindurile de ginduri cu ceva muzica venita din ipod-ul prea incercat. Si melodia aia sa ramina melodia orasului.