Acum citiva ani am plecat intr-o scurta vizita in Romania (nimic special pina aici, stiu). Ce mi-a ameliorat starea de nebine pe care mi-o da zborul a fost faptul ca la coborire ma voi opri intr-o noua librarie si-mi voi cumpara volumul care tocmai se lansase in Timisoara, o carte semnata de Serban Foarta.
In centrul Bucurestiului trona o librarie proaspat deschisa la vremea aceea, pe doua etaje, cartile fiind asezate in ordine alfabetica (daca-mi mai amintesc corect). Am avut noroc, era deschisa cind am ajuns eu. Asa ca m-am dus la F, asta dupa ce imi pusesem in cos alte carti pe care doream sa le am in biblioteca proprie. Am ajuns la F, deci ... Caut, iau la rind, si inca o data, si ma sucesc ... nu gaseam cartea respectiva si pace. Cu buna credinta am rugat un tinar care lucra acolo sa ma ajute. Statea de vorba cu o domnisoara puternic mirositoare a hamburgeri si purtatoare de sort in fata. Probabil vreo partenera de comert pe strada respectiva. I-am explicat ca sint sigura de existenta cartii, ba ca e foarte proaspat iesita de sub tipar, si lansata cum se cuvine in Timisoara, iar eu tare mi-o doresc. Se uita la mine a neincredere, totusi s-a dus pe undeva, probabil sa caute sau sa-si intrebe colegii. Nu peste multa vreme apare tinarul librar, scarpinindu-se in crestet si cu un ton usor superior imi zice : "Nu te supara (da, vorbea foarte ... informal) cred ca de fapt vrei "Mic tratat de psihologie. Oricum, n-o avem!" Si s-a dus la prietena lui.
O secunda m-a lasat fara grai, apoi m-am dus sa-i lamuresc dilema si sa-i tai elanul superior. I-am zis ca sint convinsa de existenta multor mici si mari tratate de psihologie, insa ce vreau eu se numeste "Mic tratat de pisicologie".
Nu stiu cit l-am lamurit explicindu-ma, insa eu am primit cartea citeva zile mai tirziu, direct din Timisoara.
Iar acum, la citiva ani buni de la lansare, o recomand cu multa caldura, mai ales iubitorilor de feline domesticite (asa credem noi!!). Este o antologie de texte "Mic tratat de pisicologie: bucati feline in felii strinse la un loc de Serban Foarta". Cartea este aparuta la Humanitas in 2008.
joi, 20 septembrie 2012
miercuri, 19 septembrie 2012
Miercuri dupa vara
Ploua in fiecare zi, ploua cu forta, apoi mai apare cite o raza de soare foarte zimbitoare. Nici nu mi-am dat seama cind s-a facut septembrie. Stiu doar c-am mai prins citeva zile de soare pe balconul proaspat reamenajat (cam tirziu, ce-i drept). Si mai stiu ca vara asta a fost un pic apasatoare.
Ca sa fac asa, o recapitulare, am plecat in vacanta a doua zi dupa demisie, moment mai mult decit prielnic pentru psihicul meu incercat la locul de munca, am vizitat posibila tara adoptiva (revenim, revenim asupra subiectului), apoi am ajuns nesperat si in Romania, intr-un loc foarte drag mie si imprimat pentru totdeauna in suflet, am avut migrene cit pentru 10 ani de-acum incolo, am votat pentru prima oara ca cetatean olandez si acum iata-ma acasa.
Acum pun la cale noi planuri, imi caut noi directii, incep noi programe. Am trecut pe echinaceea si sport la sala, ceaiuri bune, reamenajari interioare - in casa si in suflet, abonament la muzee si cinematograf, in general chestii pentru un nou inceput. Pentru ca da, eu ador vara si caldura, insa toamna ma inspira si intotdeauna inceputul scolii e un inceput de an, cumva.
Cind m-am intors din Romania, cu sufletul plins de despartire si bucuros ca i-am mai ostoit dorurile, la aterizare, am fost norocoasa sa vad doua curcubee. Mi-au rasarit in fata si am fost recunoscatoare si fericita ca mi-au pus un zimbet imens pe chip si m-au linistit. M-au linistit pentru ca mi-au transmis mesajul pe care voiam sa-l stiu. Ca am ales bine, ca aici mi-e casa, iar ce mi-am propus e pe cale sa se realizeze. De-atunci mi-au mai apartut citeva si ma bucur precum un copil de Craciun in fata bradului plin de cadouri. Asta e senzatia pe care o incerc de fiecare data.
Da, miercuri dupa vara ma simt o norocoasa!
Ca sa fac asa, o recapitulare, am plecat in vacanta a doua zi dupa demisie, moment mai mult decit prielnic pentru psihicul meu incercat la locul de munca, am vizitat posibila tara adoptiva (revenim, revenim asupra subiectului), apoi am ajuns nesperat si in Romania, intr-un loc foarte drag mie si imprimat pentru totdeauna in suflet, am avut migrene cit pentru 10 ani de-acum incolo, am votat pentru prima oara ca cetatean olandez si acum iata-ma acasa.
Acum pun la cale noi planuri, imi caut noi directii, incep noi programe. Am trecut pe echinaceea si sport la sala, ceaiuri bune, reamenajari interioare - in casa si in suflet, abonament la muzee si cinematograf, in general chestii pentru un nou inceput. Pentru ca da, eu ador vara si caldura, insa toamna ma inspira si intotdeauna inceputul scolii e un inceput de an, cumva.
Cind m-am intors din Romania, cu sufletul plins de despartire si bucuros ca i-am mai ostoit dorurile, la aterizare, am fost norocoasa sa vad doua curcubee. Mi-au rasarit in fata si am fost recunoscatoare si fericita ca mi-au pus un zimbet imens pe chip si m-au linistit. M-au linistit pentru ca mi-au transmis mesajul pe care voiam sa-l stiu. Ca am ales bine, ca aici mi-e casa, iar ce mi-am propus e pe cale sa se realizeze. De-atunci mi-au mai apartut citeva si ma bucur precum un copil de Craciun in fata bradului plin de cadouri. Asta e senzatia pe care o incerc de fiecare data.
Da, miercuri dupa vara ma simt o norocoasa!
joi, 6 septembrie 2012
Dorinta
"...Să fie o dimineaţă copilăroasă şi moale
Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Şi miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină,
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?"
Ana Blandiana
Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Şi miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină,
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?"
Ana Blandiana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)