vineri, 22 august 2014

Bunele maniere pe facebook. Cu subtitlul: ke frumy eshti, poop!

Ma macina de ceva vreme acest subiect, mai ales pentru faptul ca am cazut si eu “victima”, la fel cum probabil am facut victime de-a lungul timpului. Exista, insa, o linie fina intre cele doua aspecte, despre care voi vorbi mai incolo.

Inainte de toate cer iertare pentru ca am ajuns atit de rar pe-aici, ingaduinta si rabdare nici nu mai indraznesc , mi-e rusine!!! Asadar, 2014 s-a dovedit foarte dificil pentru mine. Stiu, mai sint citeva luni pina la sfirsit, insa perspectivele nu sint foarte luminoase, yet... who knows???!!! Dramele, framintarile si luptele in care m-a aruncat 2014 si am fost zvirlita n-as vrea sa faca subiectul unui post pe blogu-mi in paragina. Poate la un moment dat... poate.

Grosso modo, fb a fost si este o mica sursa de amuzament, si pierdere de timp. Am si cistigat o carte, am cunoscut citiva oameni frumosi, mi-am vindut in doua rinduri bilete la niste concerte, am fost la citeva petreceri si acelasi fb m-a facut sa-mi reintilnesc colegii din scoala generala, pe care nu-i mai vazusem din .... exact! :) Plus citeva discutii interesante cu oameni care sint departe acum, insa la un moment dat am impartit momente deosebite, covrigi si muzici, filme si evenimente.
Desigur, exista si reversul. Partea urita si murdara, plus timpul pierdut inutil, relatii de hmmm... sa le zicem prietenie desfacute (ba chiar de familie),  nervi si neintelegeri, nedumeriri. Stiti voi. Mica telenovela desfasurata in mediul online. Si-atunci vrei sa-ti inchizi contul, iei hotariri radicale, toate momentele frumoase si de regasire se evapora intr-o secunda pentru ca mintea-ti este blocata pe recentele intimplari neplacute.

Si acum sa justific cele spuse mai sus. Booon.... Se ia asa: subsemnata si o persoana cunoscuta in urma cu ani de zile, via-via. Se face ca ne intilnim pe facebook dupa citiva ani in care nu ne-am mai intersectat, neavind noi cine stie ce puncte comune. Dupa "reintilnirea" online se produce si revederea face-to-face. Si se tot repeta, la un film, la un restaurant, la o zi de nastere, o iesire ... cam ce fac prietenii, nu? Incepem sa ne cunoastem, sa vorbim la telefon, sa ne dam mesaje, practic sa se intareasca legatura. Pina intr-o zi cind sint pusa la zid. La propriu si la figurat... pe motiv ca nu sint activa pe facebook, pentru ca un like nu e suficient si trebuie sa comentez, sa nu mai stau asa "in umbra". Ironia a facut ca in acest exces de zel sa nu mai am acces nici la pozele in care apaream sotul meu si eu, la diverse intilniri pe care le-am enuntat mai sus. Am ramas fara replica la un asemenea comportament ... Mi-am permis ingratitudinea de a o sterge din lista mea de prieteni si cunostinte pe acea persoana. Basta! Culmea e ca la ceva timp ne-am intilnit intimplator si am schimbat doua-trei amabilitati ca si cum nimic nu s-a intimplat.  Trebuie sa recunosc, mai intii am fost nedumerita, apoi suparata, acum indiferenta. Ba chiar ma bucur ca s-a intimplat asa, traiasca selectia naturala!!!

Alt caz. Se umflasera apele in Romania, politic vorbind. Am facut "greseala" ca pe propriu-mi zid sa pun ceva articole, chestii amuzante, care, evident erau in favoarea "preferatului" meu. Am produs o drama la momentul respectiv, care a dus la stergerea mea din lista unei rude foarte apropiate cu care aveam o relatie normala. Am fost sanctionata pentru simplul fapt ca mi-am spus parerea in locul meu! Am lasat sa treaca timpul si sa se asterne pacea ca sa pot discuta cu el. Mi s-a parut ridicol!

Cum am spus, poate ca si eu am creat neplaceri, drame, neintelegeri. De exemplu mi-am sters un bun amic pentru ca dupa un campionat de fotbal (acum 4 ani) a injurat pe zidul meu echipa in tara careia locuiesc. Ce vina am eu si de ce, la nervi, imi poluezi spatiul meu, zau asa?!

Am sters o alta persoana cunoscuta doar virtual pentru ca si-a permis sa copieze niste fotografii si un status (fara acordul "proprietarului") de la altcineva si sa comenteze malitios. Am zis ca poate ajunge sa-mi faca asa ceva si mie. La putin timp m-a intrebat de ce si i-am explicat.

Acum, cu arestarea lui Felix (nu-mi amintesc numele real!!!!) iar sint oamenii foarte sensibili pe facebook. Am vazut citeva comentarii, statusuri, m-au mincat si pe mine virfurile degetelor sa comentez, insa stiu ca as face-o in zadar si sint de parere ca ideea mea nu schimba  atitudinea acestora, iar relatia poate sa continue in mod amical facind exceptie de momentul asta. Uneori ne infierbindam si vedem rosu inutil, iar eu am invatat sa am rabdare si sa-mi vad de ale mele. Poate ca nu e foarte sanatos asa, dar m-am saturat de discutii inutile si timp pierdut aiurea cind nu esti deschis sa accepti pareri diferite de a ta. Asa ca "ramin in coltul meu din umbra"

Eu nu sint o mare comentatoare pe facebook, o fac destul de rar. Dau like-uri, mai ales de pe telefon cind sint in asteptare. Am prieteni cu care comuic in mesaje private, nu dau check-in peste tot pe unde ma duc, doar ca recomandare, cel mult sau cind sint extrem de fericita ca sint intr-un  loc. In aceeasi idee - pentru ca ma inspir si eu de la altii - mai pun vreo piesa, anunt vreun concert, ce carte mai citesc, ce film/ serial am mai vazut. Dar n-o fac in mod regulat si mai mult pentru cei apropiati. Mai comentez pe cite un grup, insa daca chiar ma arde Mi-as dori sa pun mai multe fotografii de pe unde ma plimb, sa fiu activa- activa si nu activa-pasiva, sa pun fotografii cu pisicii la mincare-somn-spalat-mieunat.
Nu sint "prietenul" ideal pe facebook, asta e clar. Asa ca as vrea sa stiu daca incalc regulile de bun-simt in acest mediu online, daca sint chiar prost crescuta si n-am cei 7 ani de facebook (sau cum s-or numi).