duminică, 27 octombrie 2013

Leapsa muzicala - My life according to ... Volbeat


   Cum va e toamna?

   Aici cind e vreme frumoasa frumoasa cit sa stai doar afara si sa te bucuri de fiecare secunda si fiecare raza de soare mai plapinda, cind toarna cu galeata cit sa vrei doar sa te cuibaresti in pat cu o carte, un ceai aromat si-o pisica torcatoare. Asta daca n-ai o lista intreaga de to do-uri care nu suporta aminare, daca n-ai de-nvatat, sau musafiri sau serviciu. 
   Sint cam aglomerata, dar cum zice olandezul "lekker bezig", invat lucruri noi si interesante, lucrez, am musafiri dragi, vad locuri si am o sete de muzee pe care abia o tin in friu sau mai merg la cite un concert. Cam asa mi-as descrie toamna. 

Greta m-a scos din letargia online cu o leapsa pe care am preluat-o cu mare bucurie. Volbeat e o trupa formata in Danemarca pe care eu o ascult zilnic si nu ma mai satur. Desigur, si-n masina doar asa ceva se aude si, ca sa merg cu obsesia si destainuirile pina la capat, peste o luna o sa-i vad live, mai intii in Olanda si dupa citeva zile si-n Suedia. Joy!!!
Asadar ....

Pick your Artist.
Volbeat

Are you a male or female?
Radio Girl

Describe yourself: 
The Lonesome Rider

How do you feel:
Still Counting

Describe where you currently live:
A Moment Forever

If you could go anywhere, where would you go?
Heaven Nor Hell

Your favorite form of transportation: 
Wild Rover of  Hell

Your best friend?
Lola Montez

You and your best friends are:
Rebel Monster

What's the weather like: 
Pool of Booze, Booze, Booza


Favorite time of the day:
A Warrior"s Call

If your life was a TV show, what would it be called:
The Sinner is You

What is life to you:
Dead but Rising

Your relationship: 
Magic Zone

Your fear:
Fallen

What is the best advice you have to give:
Find that Soul

Thought for the day:
Everything"s Still Fine

How I would like to die:
A Better Believer

My soul's present condition:
Light a Way

My motto:
Another Day, Another Way

vineri, 10 mai 2013

Gata vacanta!

Ne-am intors in zone mai friguroase si ploioase! Ce surpriza placuta sa vad pomii verzi si infloriti si un pic de soare, doar ca n-am scapat de jetlag si prin urmare traiesc mai mult noaptea si ziua umblu fara cap, discomfort total, ce sa mai.

Pina sa ajung sa va povestesc cum a fost si ce-am vazut, ce m-a mai bucurat, am chestiuni importante de rezolvat ... Cam ce facea Greta luna trecuta. Asa ca am de sortat, spalat si dus la curatat paltoane. O fericire!
Ca sa ma incurajez ma gindesc doar la faptul ca vine vremea buna, caldura, insa mai trist o sa fie cind trebuie sa impachetez hainele de vara .... Dar sa nu mergem cu gindul asa departe, deocamdata.


Saptamina trecuta am vazut "Iron Man 3". Mi-a placut pentru ca nu se iau foarte in serios, e amuzant si relaxant filmul, potrivit minusa cu ziua de duminica in care l-am vizionat noi. Ce voiam sa spun este altceva. Ma gindeam la sfirsitul peliculei ... criminalii si acesti "bad guys" din viata reala oare de partea cui sint? De partea lui Tony Stark sau a Mandarinului / Aldrich Killian? Poate-mi raspundeti voi.

luni, 29 aprilie 2013

Saptamina pe Instagram


                                   










vineri, 19 aprilie 2013

Scurte pe doi, cu liniuta


- Maestrul Picasso s-a imbolnavit si n-am mai venit! Se oferise sa vina simbata trecuta, dar l-am refuzat din motive de weekend;

- N-am cazut de acord asupra contractului, asa ca n-am mai semnat nimic. Mi-au zis ca n-a fost nicio greseala, insa au marit nu stiu ce plafon de pensii si ca urmare .... Plus criza ... Mda, le-am zis ca aceasta criza e doar un motiv pe care eu nu-l mai cred, iar daca toti ar face asa ca mine si-ar refuza (evident e imposibil) chiar s-ar mai indrepta lucrurile putin si nu s-ar mai invoca asemenea motive absurde;

- Miine ne asteapta vreo 16-17 ore de zbor, dar la aterizare temperaturi pe placul meu, 27-33 de grade Celsius, locuri de vizitat si revazut ... ce sa mai, acolo unde as vrea sa traiesc si unde m-as muta fara sa mai stau pe ginduri chiar acum!

- M-am inscris la un curs de contabilitate, sa vedem peste un an (cind il voi fi terminat) cum ma ajuta;

- Inca nu mi-am facut bagajele!!!!!!


joi, 11 aprilie 2013

Mic ajutor, va rog!

Va rog foarte mult sa ma ajutati intr-o idee.

Lecturile mele sint adincite acum in scrierile unui persan stabilit de fooarte multi ani in Olanda. Scrie extraordinar de bine, iar el, ca prezenta, este foarte savuros. Si un foarte bun stimulent pentru cei pripasiti pe-aici. Mai mult, unul dintre volume i-a fost declarat unul dintre cele mai bune din toate timpurile, in Olanda.

O sa ii dedic un articol special, la un moment dat, domnului in cauza.

Un alt scriitor-jurnalist care mi-a atras atentia este un bosniac, si el, ajuns pe aste meleaguri. Eu nu i-am gasit decit o carte, si aceea publicata special de scoala unde la un moment dat am deslusit tainele aceste incurcate-la-pronuntie limbi. Nici la el nu ma opresc acum.

Bine, bine, dar ce vreau de fapt???

Vin cu rugamintea sa-mi recomandati bloguri, nume, de  straini care locuiesc in tara noastra si care sint pe cale sau au obtinut cetatenia romana.
Vreau sa stiu, printre altele, in ce consta examenul de integrare (daca se numeste asa) si care-s pasii spre pasaportul romanesc.

Va multumesc!


miercuri, 10 aprilie 2013

Time is money ... NOT!!!!

Citeva intimplari din ultima perioada m-au facut sa reflectez asupra acestui "time is money" auzit aproape in fiecare dimineata de prin febriarie, asa. Dar pina sa va spun concluzia mea, sa va povestesc pe-ndelete cele intimplate.

Cred ca am mai amintit, macar in treacat, pe-aici, faptul ca urmeaza/ne-am apucat sa renovam. Mda, s-a intimplat, sau mai bine zis, se intimpla. De pe la sfirsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie. Si va rog nu va imaginati ca ne-am adus casa la caramida si de-acolo facem soarele sa se intoarca dupa cuibul nostru. Nici vorba! Deci nimic iesit din tipare, nimic spectaculos, doar un tapet jos, indreptat peretii, cite unul colorat, un laminat si cea mai speciala si indrazneata chestie a fost sa darimam un perete inutil care obstructiona lumina (atit de pretioasa pe meleagurile astea) si sa punem o balustrada. Am vorbit la parsoana intii plural, insa de toate astea s-a ocupat mesterul nostru, Picasso Bolek.

N-am cautat foarte mult dupa el. A fost recomandat ca "de treaba" de o prietena, care mi-a spus de la bun incept ca ei nu i-a lucrat nimic, doar a ajutat-o cu ceva la ramele de la ferestre. Restul eu decid daca-l vreau sau nu.
A venit ziua mare a intilnirii, sa vedem ce poate mesterul, cu ce solutii vine. Ah, ca uitasem ... Aveam si un perete (de la mansarda, unde este dormitorul nostru) cam afectat de apa. Se colorase inestetic si ma gindeam ca da si-ntr-un mucegai de toata frumusetea. Alta chestiune speciala era ca aveam nevoie de o placa de rigips, rezistenta la temperaturi ridicate, ceva special cum ni se explicase la magazinele de specialitate, si pe care n-o gaseam nicicum in Olanda.
Cam acestea sint datele problemei ...

Soseste, deci, Picasso, pentru evaluare ca apoi sa ne faca oferta sa incheiem afacerea. Omul pare ca stie meserie...Ne-a explicat cu lux de amanunte fiecare pas pe care-l va urma, ce materiale are de gind sa foloseasca, cit dureaza ca timp, cum ca nu vom mai avea probleme in veci, ca lucreaza excelent si ca niciodata nu s-a mai intors la vreo lucrare facuta. Ne-a zis foarte sigur pe el ca "ah, dar este un proiect mic, n-o sa-mi ia mai mult de doua saptamini". Noi dadeam din coada si zimbeam interior cu gura pina la urechi de clinchetul promisiunilor.

Intr-o dimineata de luni, pe la 9 (desi trebuia sa soseasca la 0830) suna Bolek la usa. Noi, in asteptare, comitetul de primire, insiruiti in fata usii. Descinde, il poftim la o cafea si ii uram spor la treaba. Dupa cinci minute s-a intors si ne-a zis ca trebuie sa inchiriem un aparat special care ajuta la jupuirea hirtiei de pe perete. Ne-am imbarcat toti trei si am pornit-o spre un magazin specializat. Bolek e fericit, poate sa inceapa ...
Trec zilele ca vintul, se face vineri cind trebuia sa avem dormitorul gatat. Evident ca n-a fost sa fie! Sau nu in totalitate! Pentru ca dragul de Picasso a rupt ceva la calorifer si acel ceva nu se mai gaseste. Dar, se poate sta acolo, totusi. Un weekend fara caldura tine spiritul treaz, nu? Peste noapte pisicile au gasit plinte nelipite si a inceput un meci de hochei prin casa de toata frumusetea. Trece si weekendul cel friguros, trece si luni, apare si Picasso marti. Victorie! O sa avem caldura in casa, o sa blegim spiritul, dar s-a rezolvat. de trei ori ura!!!!

ca s-o mai scurtez un pic, am tinut-o tot asa pina in zi de azi. Trebuie sa precizez, totusi, ca in toata aceasta perioada au fost 2-3 saptamnini in care nu a lucrat. Atit.

Chinurile au inceput la holul de la etaj si apoi s-au mutat in living. S-a intimplat sa lungeasca lucrul precum pelteaua, iar vinerea avea o viteza ametitoare. Apoi ne cerea bani.
Asa cum am zis, dimineata isi bea cafeaua si vorbea despre bani, cit de importanti sint si cit de mult ii apreciaza el. V-am zis ca e tare gures! Deci "time is money" este pe heavy rotation aici.

In saptamina dinaintea pastelui catolic (noi urma sa plecam in Romania sa-l sarbatorim acolo), Picasso Bolek declara lucrarile inchise. Mai putin niste rame de ferestre care asteptau vremea buna ca sa intre pe miinile artistului.
Si avem asa:
- plafonul din hol arata ca dupa bombardamente (ne-a zis ca mai mult de-atit n-are ce sa faca!!!!!!!!!!!);
- balustrada nu era prinsa in toate suruburile (ne-a zis ca n-au fost in punga si deci n-are!!!!!!!!!!!!!!!!!!).

Nu i-am dat toti banii pentru ca mai avea de lucru la ferestre. Dar nici n-am zis mai mult pentru ca voiam sa se intoarca.
A ramas sa ne sune cind crede ca ramele suporta schimbarea. Ne-a sunat saptamina trecuta. Il asteptam ca pe ... apa! De ce? Pentru ca:
- laminatul a inceput sa sara si s-a ridicat;
- la colturi zidurile s-au crapat;
- peretele comun living-bucatarie s-a crapat pe mijloc;
- daca te uiti pe ziduri vezi numai pete-pete;
- in continuare tavanul arata ca dupa bombardament;
- balustrada a ramas in continuare neprinsa;
- plintele s-au desprins si cele care nu s-au desprin sint puse cu picioarele, cu spatii intre ele;
- spatii mari intre plinte si perete.

Motive destule sa apara mesterul artist.
Vinerea trecuta a avut o verva intr-insul ceva de speriat! A mai zugravit un perete, a facut tavanul sa arate mai omeneste ... si cam atit!
Luni s-a ocupat de rame. Nu le-a terminat!
Il asteptam vineri pentru ca dumisale ne are pe noi ca rezerve, nu prea mai contam. Inainte de-a pleca m-a rugat sa-i dau niste bani. Macar o parte ... L-am intrebat frumos, o parte din ce? Mi-a zis, victimizat, ca se descurca el pina vineri ... Are impresia ca o sa fie platit pentru ca a binevoit sa faca mici reparatii la ceea ce a facut gresit ... interesant :)
La masa de prinz de luni mi-a reamintit ca ...mda, stiti si voi ... "time is money"!!!

Nu cred ca va termina vineri asa cum solemn mi-a promis. Nu are cum. Stiu cum lucreaza, stiu ca n-are ce face ... M-a amenintat ca trebuie sa dea tot laminatul jos. I-am zis ca e invitatul meu!

Acum trec la cea de-a doua intimplare si apoi concluzia, promit!!!!

Anul trecut, cind se preconiza mutarea, sau mai bine zis testarea terenului, mi-am dat demisia de unde lucram si unde obtinusem un contract bunicel cu promisiune de prelungire.
Pentru ca n-am plecat de nicaieri trintind usa, si acolo mi-am lasat niste prieteni, ba team leader-ul mi-a zis ca daca ma intorc in Olanda sa-l sun pentru ca pentru mine o sa existe intotdeauna un loc. Intre timp am vrut sa incerc si altceva, chiar daca am decis sa nu facem pasul spre tara lui Heidi. Nici aici nu s-a incheiat telenovela, dar nu despre asta vorbim acum. Ce-am incercat nu ca nu mi-a placut, dar nu m-am regasit.
Asa ca a venit momentul in care tl-ul a fost sunat. Entuziasmat, in doua zile mi s-a promis intoarcerea. Era o chestiune de hirtogarie s-o facem legal :))
Saptamina asta am primit acasa contractul ce urmeaza sa-l semnez saptamina viitoare.
Stupoare! Salariul mic, doamne, mic!!! Si alta functie, doamne, alta functie! Il sun pe "omul meu". Si-i zic, foarte relaxat ca s-au strecurat greseli in contract. Ii spun despre ce este vorba si se uimeste (nu se cruceste ca-i musulman, poate a facut aplecari de-alea de-ale lor, nu pot sa stiu). Imi zice ca sigur e o greseala, el n-a vazut contractul care mi-a fost trimis, dar nu se poa' asa ceva, astaeclar! La intilnirea pe care o voi avea saptamina viitoare va fi si dumnealui prezent oricum, si imi voi sustine cauza si nu plec de-acolo fara salariul promis si functia promisa. Sau plec de-acolo fara sa mai semnez ceva.

Concluzie ...

Din punctul meu de vedere "time is money" e un mare bullcrap! Dar mare de tot! Mai ales acum, pe timp de criza.

Unu. Stiu ce am sa ofer si stiu ca ma vor, asa ca voi invinge, fratilor, criza!
Doi. Nu-mi faci peretii drepti, nu-mi faci laminatul utilizabil, ei bine, time e pierdere de timp si bani!

Pe timp de criza, nu time is money ci quality is money!
Picasso Bolek o sa afle chestia asta vineri!!!!!

vineri, 5 aprilie 2013

Saptamina pe Instagram

M-am hotarit sa inaugurez o noua rubrica, cea a fotografiilor mele de pe instagram. Daa, m-a prins microbul pe aceasta aplicatie.
 Nu ma declar o profesionista in ale fotografierii, ba chiar sint departe, dar as vrea ca la un moment dat sa fac ceva cursuri in domeniu, sau macar sa invat cite ceva de la profesionisti. Pentru mine, nu sa fac o meserie din asta, absolut nu.









joi, 4 aprilie 2013

2013

Bine v-am regasit!

Ce mult a trecut de-atunci ... Stiu, a fost pustiu si-ntuneric si probabil cei citiva cititori frumosi care ma mai vizitau au plecat si ei spre case virtuale mai luminoase si primitoare. Si nici nu m-am invrednicit sa mai las cite un comentariu, sa-mi fie cu iertare!

Ce sa zic, toata iarna am fost o poveste foarte trista. Si-acum tot astept sa se arate soarele cel adevarat si dogoritor (cam rar in Olanda, ce-i drept), sa simt mirosul de iarba si flori (ma mai pacalesc eu cu cite o zambila in ghiveci, o lalea sau o narcisa), sa termin cu toate drumurile la fizio si medic, sa nu ma mai doara si sa-mi vad de viata frumoasa.

Doar ce m-am intors din Romania, Romania aia a mea idilica plina de oameni buni ca piinea calda, dulci ca amandinele mele dragi si tonici ca braga. Ca o pacaleala, dupa citeva zile mohorite, de 1 aprilie, chiar cind ne-am suit in autobuzul zburator, a iesit soarele ala inabusitor de primavara pe care-l iubesc pina la sudoare.