miercuri, 13 ianuarie 2010

uneori maninc sanatos






... sau cel putin incerc. Azi a fost una din zilele acelea...
Nu stiu in ce masura,totusi, sa numesc sanatos. Hai sa zicem mai sanatos. Pentru ca toate produsele sint din supermarket, legume ambalate in plastic. Inchit cu gogilti castravetele pe care il dezbrac de mantia plasticoasa, sau salata ambalata in pungi la 125, 250gr sau pentru 2, 4 persoane. Probabil va ginditi ca as putea merge la piata. Da si nu. Peeentru ca cea mai apropiata piata e in Rotterdam, eu locuind intr-o suburbie, plus ca piata e martea - imposibil de ajuns acolo (s-a mai putut in periada de haiducie, dupa un lunch cu "fetele" si o hoinareala femeiasca) si simbata. Iar simbata cauta tu loc de parcare, eventual gratis (doar in vis), si de fapt ambaleaza-te si porneste la drum cu tinta precisa de alimente proaspete si reale. Cam greu, sincer!
Asa ca ne intoarcem la pungile sugubete din supermarketuri, cele pe care la nevoie le cunoastem.
Ah, si mai trebuie sa spun ca maninc junk-food, semipreparate sau deloc. Dindu-se aceste cunoscute, azi m-am dus vitejeste si flaminzeste in bucatarie sa maninc ceva...sanatos. Alta paranteza - eu cu bucataria sintem inca in faza de "cunostinte", adica ne salutam, ne intrebam ce mai facem, dar destul de rar, sau ne intilnim cind eu cu hub petrecem quality time la o friptura sau placinta cu mere. Uneori ma mai apuca un mic avint gospodaresc dupa ce studiez indelung vreo reteta si ma imbarbatez suficient cit sa pun mina s-o si produc. Mai dau si rateuri. Sau dau rateuri de cele mai multe ori....
NU asta era subiectul, ci sa arat lumii ce-am mincat eu astazi...sanatos.

Am mincat o salata cu de toate. Am prajit putin un piept de pui, dupa ce l-am convins sa se lase taiat in bucatele, i-am alinat ranile cu ceva condimente precum dulcea-amara scortisoara, piper alb, nucsoara praf si un virf de sare. Apoi i-am facut cunostinta in tigaia unde se perpelea cu citeva ciupercute tra-la-la, iar la final, ca si guest star am aruncat cu nadejde vreo 125 gr germeni de soia ( dupa care eu ma topesc si pe care i-as minca in orice-mprejurare). Au mai pus tara la cale vreo 3 minute, incalzindu-se la foc mediu. Cit ei discutau, am imbaiat salata din punga de la supermarket, am alintat-o cu citeva picaturi de ulei de masline si am luat-o prin surprindere cu o jumatate de lamiie verde. S-a bucurat. Am mai curatat si un ardei iute care sa plictisea de la Craciun incoace in frigider. Dupa care s-a produs marea intilnire : salta racorita cu menage -ul a trois din tigaie. Si a fost bun...si o sa mai fac. Pacat c-am mincat singura. Pisicutele au fost active la partea cu taiatul pieptului de pui. Desigur, au vociferat ca trebuie testat inainte de tigaie.

Sper ca urmatorul avint bucataricesc sa ma loveasca mai curind decit sper. Desigur, o sa-l consemnez!


Schimbind subiectul, azi mi-am adio de la colegi. Miine incep trainingul la noul job. Adio e un fel de-a spune, pentru ca stiu sigur ca saptamina viitoare, daca am timp, o sa-i vizitez. Intr-un fel mi-e deja dor de ei. Nu mi-a placut job-ul, de-aia am ales sa plec de-acolo, dar nu regret timpul si nici prietenii pe care i-am facut in toata periada petrecuta impreuna. Gata cu pelteaua si salata!


marți, 12 ianuarie 2010

what a wow week!


Asta a fost saptamina trecuta.
In viteza sa va povestesc. Acum o saptamina mi-am impartit frumos o coala de hirtie cu pro si cons (am facut-o doar sa imi arat cita dreptate am) si am purces la fapta pe care mi-o dorisem ... sa demisionez. Prin octombrie m-am dus iar cu demisia in dinti, dar minunatul meu manager m-a intors frumusel, am discutat si mi-a zis sa mai astept putin ca o s afie bine. Nu zic, bine a fost, dar cind nu-ti place ceva, cind serviciul devine o corvoada, cind ti se ridica parul in cap cind te ginsesti ca miine trebuie sa te duci in locul pe care tu-l numesti iad ...ei bine, atunci nu-ti ramine decit sa demisionezi. Biciclind spre casa am avut o usoara stringere de inima, poate ca trebuia sa mai astept, totusi. Dar mi-am revenit rapid. Nu, de ce sa mai astept? Eu am avut totdeauna noroc, am riscat cu folos de fiecare data. Cind am hotarit ca vreau s-o iau pe o anumita cale m-am zbatut, s-au aranjat astrele si am reusit. Nu am de ce sa-mi fac griji. Am investit, am riscat si apoi am cistigat. Suna cliseic, dar mi se intimpla. Cred in vointa mea si in puterea cuvintului.
Seara, acasa, mi-a iesit in cale un job. Am aplicat, mi-au raspuns, am aranjat interviul, joi incep cu un training.
Totul s-a intimplat in decursul a celor 5 zile de saptamina trecuta.
Nu stiu daca o sa-mi placa sau nu, am ideea ca da, totusi. Stiu doar ca sigur o sa simt cind e cazul sa merg mai departe. Mai stiu ca nu e dream-job-ul, dar ca nu mai am mult. Si pentru asta invat. Invat si dau examene si imi fac "incalzirea".
Anul asta chiar am treaba si multe de facut. Am stiut de la miezul noptii ca o sa fie bine.


joi, 7 ianuarie 2010

Pinkpop 2010


(imagine via Google )

In cazul in care sinteti amatori de un festival muzical, pregatiti-va cortul pentru pinkpop.
Amanunte pe siteul festivalului , www.pinkpop.nl (pink pop).




luni, 4 ianuarie 2010

Ce trist.....


Drum bun, Lhasa!



r 2010-01-03 - Press release - sad news

Official press release
For immediate release
In Montreal, Canada: Sunday January 3rd, 2010
The singer Lhasa de Sela passed away in her Montreal home on the night of January 1st 2010, just before midnight.
She succumbed to breast cancer after a twenty-one month long struggle, which she faced with courage and determination.
Throughout this difficult period, she continued to touch the lives of those around her with her characteristic grace, beauty and humor. The strength of her will carried her once again into the recording studio, where she completed her latest album, followed by successful record launches in Montreal at the Théatre Corona and in Paris at the Théatre des Bouffes du Nord. Two concerts in Iceland in May were to be her last.
She was forced to cancel a long international tour scheduled for autumn 2009. A projected album of the songs of Victor Jara and Violeta Parra would also remain unrealized.
Lhasa de Sela was born on September 27, 1972, in Big Indian, New York.
Lhasa's unusual childhood was marked by long periods of nomadic wandering through Mexico and the U.S., with her parents and sisters in the school bus which was their home. During this period the children improvised, both theatrically and musically, performing for their parents on a nightly basis. Lhasa grew up in a world imbued with artistic discovery, far from conventional culture.
Later Lhasa became the exceptional artist that the entire world discovered in 1997 with La Llorona, followed by 2003's The Living Road, and 2009's self-titled LHASA. These three albums have sold over a million copies world-wide.
It is difficult to describe her unique voice and stage presence, which earned her iconic status in many countries throughout the world, but some Journalists have described it as passionate, sensual, untameable, tender, profound, troubling, enchanting, hypnotic, hushed, powerful, intense, a voice for all time.
Lhasa had a unique way of communicating with her public. She dared to open her heart on stage, allowing her audience to experience an intimate connection and communion with her. She profoundly affected and inspired many people throughout the cities and countries she visited.
An old friend of Lhasa's, Jules Beckman, offered these words:
"We have always heard something ancestral coming through her. She has always spoken from the threshold between the worlds, outside of time. She has always sung of human tragedy and triumph, estrangement and seeking with a Witness's wisdom. She has placed her life at the feet of the Unseen."
Lhasa leaves behind her partner Ryan, her parents Alejandro and Alexandra, her step-mother Marybeth, her 9 brothers and sisters (Gabriela, Samantha, Ayin, Sky, Miriam, Alex, Ben, Mischa and Eden), her 16 nieces and nephews, her cat Isaan, and countless friends, musicians, and colleagues who have accompanied her throughout her career, not to mention her innumerable admirers throughout the world.
Her family and close friends were able to mourn peacefully during the last two days, and greatly appreciated this meaningful period of quiet intimacy. Funeral and services will be held privately.
It has snowed more than 40 hours in Montreal since Lhasa's departure.

Monday

New week, new day, new dimension...





Happy Monday Everyone!

vineri, 1 ianuarie 2010

Happy 2010 everyone!



M-a gasit miezul noptii linistita. Zimbind, poate putin amar, dar totusi zimbind. Soarele de azi mi-a dat speranta unui an stralucitor. Am iesit la o plimbare cu bicicletele dupa prinz. Am vazut ce-mi doresc. Stiu ca o sa mi se implineasca dorinte!
Noaptea asta sarbatorim iarasi noul an, cu sampanie.









So, hello to a brand new year and brand new opportunities!