miercuri, 19 septembrie 2012

Miercuri dupa vara

   Ploua in fiecare zi, ploua cu forta, apoi mai apare cite o raza de soare foarte zimbitoare. Nici nu mi-am dat seama cind s-a facut septembrie. Stiu doar c-am mai prins citeva zile de soare pe balconul proaspat reamenajat (cam tirziu, ce-i drept). Si mai stiu ca vara asta a fost un pic apasatoare.

   Ca sa fac asa, o recapitulare, am plecat in vacanta a doua zi dupa demisie, moment mai mult decit prielnic pentru psihicul meu incercat la locul de munca, am vizitat  posibila tara adoptiva (revenim, revenim asupra subiectului), apoi am ajuns nesperat si in Romania, intr-un loc foarte drag mie si imprimat pentru totdeauna in suflet, am avut migrene cit pentru 10 ani de-acum incolo, am votat pentru prima oara ca cetatean olandez si acum iata-ma acasa.

   Acum pun la cale noi planuri, imi caut noi directii, incep noi programe. Am trecut pe echinaceea si sport la sala, ceaiuri bune, reamenajari interioare - in casa si in suflet, abonament la muzee si cinematograf, in general chestii pentru un nou inceput. Pentru ca da, eu ador vara si caldura, insa toamna ma inspira si intotdeauna inceputul scolii e un inceput de an, cumva.

   Cind m-am intors din Romania, cu sufletul plins de despartire si bucuros ca i-am mai ostoit dorurile, la aterizare, am fost norocoasa sa vad doua curcubee. Mi-au rasarit in fata si am fost recunoscatoare si fericita ca mi-au pus un zimbet imens pe chip si m-au linistit. M-au linistit pentru ca mi-au transmis mesajul pe care voiam sa-l stiu. Ca am ales bine, ca aici mi-e casa, iar ce mi-am propus e pe cale sa se realizeze. De-atunci mi-au mai apartut citeva si ma bucur precum un copil de Craciun in fata bradului plin de cadouri. Asta e senzatia pe care o incerc de fiecare data.

Da, miercuri dupa vara ma simt o norocoasa!

4 comentarii:

Greta spunea...

:) Iti multumesc pentru senzatia de bine pe care mi-a dat-o textul tau. Aud atata lume plangandu-se de toamna si de ploaia din ultimele zile, incat aproape am devenit si eu plouata.

Curcubeele tale au ajuns si la mine, insa :) Thanks!

Acrobata spunea...

Ma bucur ca te-a incalzit:)

Cind vad curcubeie imi vine sa-i sun bunica, parintii si toti prietenii de fericire.
O sa-ti mai trimit, ba chiar si baloane de sapun daca vrei :)

thea spunea...

Chiar ca e optimist ce-ai scris; parac mi-a dat un pic de energie; toamna asta olandeza ma cam pleosteste....

Acrobata spunea...

Draga Thea,

multumesc pentru apreciere. Sa inteleg ca sintem prin apropiere? Toamna ca toamna, dar mie de iarna mi-e mai teama :)) Dar o sa trecem noi cu bine si de ea!
Te mai astept pe-aici.

In care ...

 Ce revedere...citi ani au trecut de cind am deschis primul blog pe o platforma romaneasca, apoi un altul si altul si apoi inca unul. Si le-...