Viata in tiribomba

(fotografie via Google)

... nu e deloc usoara si nici amuzanta! Cam asa am trait eu vreme de 10 zile incheiate. M-a luat din somn si a plecat la fel cum a sosit, pe neasteptate. A fost un chin!
Intr-o noapte-dimineata pe la 4 jumatate am fost trezita de niste ameteli cumplite si durere de cap pe masura. Sindrom vertiginos a fost verdictul care a plutit in aer citeva zile, asta pina s-a epuizat...poooof! Cauza? Necunoscuta. Cert e ca sint la a treia incercare de acest gen. Si uitasem cum e, pentru ca am co-locuit cu asemenea stari acum mai bine de 10 ani. Poate vreo 8, hai. In primele doua zile n-am fost in stare sa fac nimic, nu am putut nici macar in pat sa stau, apoi am incercat sa-mi controlez starea, sa-mi continuu viata ca si cum nimic nu s-a intimplat. A fost greu, am cazut de doua ori, am plins, am inghitit pastile si am sperat. Desi mi-era greu sa-mi tin pina si ochii deschisi, am citit, vazut filme, stat pe net, plimbat, iesit afara, chestii cotidiene. Si cind simteam ca in secunda urmatoare ma prabusesc, ma asezam si asteptam sa treaca momentul. Am crezut ca are legatura cu accidentul pe care l-am suferit in toamna, dar atunci mi-a fost afectat cosul pieptului izbit de volan, ma rog, citeva vinatai pe la ochi si nas si buze extrem de botoxate. Totusi, nu cred ca are legatura. Oricum, vom vedea in scurt timp.
Ideea e ca intr-o dimineata m-am trezit fara pic de durere, fara ameteala, fara greturi. Am revenit la normal! Si o sa povestesc ce filme am mai vazut, ce carti am mai citit si faptul ca ma pregatesc sa vin in Ro, dupa ce imi voi prezenta, in fara Consiliului Local, proiectul in care sint implicata. In olandeza (omg!!!!???)