joi, 29 aprilie 2010

dor de demult

   Imi plac noptile albe cu dimineti clare si racoroase pierdute intr-o cana imensa de cafea neagra aburinda. O dimineata cu ochii lenesi si inceti si cu Julie Delpy.
Timpurile in care noi nu eram complicati si sunatul telefonului la ora 4 dimineata nu era o problema, vremea maratoanelor de film, de vineri dupa-amiaza pina duminica seara cu pauze doar de cite un somn, claie peste gramada, si doar sa ne aprovizionam cu chipsuri si bere, in toiul noptii, si sa plimbam catelusa. Restul era film. Si eram noi, simplii.

Niciun comentariu:

Vara schimbarii si a transformarii

 Of, cu greu se mai descilcesc mintea si degetele dupa o asemenea pauza.  Si mult ne-am mai schimbat si noi (we, the queen).  Sa nu mai spun...