joi, 19 iulie 2012

Si toate vin de la spuma de lapte ...

M-am trezit pe la 3 jumatate azi-dimineata si m-am tot gindit la chestii. Mi s-a cam intimplat in ultima perioada, de cind tot am de luat diverse decizii, sa ma trezesc in mijlocul noptii cuprinsa de sentimente si senzatii amestecate.

Citeodata visez la cind de bine o sa fie, mai bine decit ne este acum, desi nu sint chiar sigura ca exista mai binele decit cel prezent. Si visez cu ochii semi-deschisi, decorez casa cea noua, visez cum descopar zona, cum merg la scoala si la job, cum weekendurile ni le petrecem ori la munte, ori in tarile vecine ori cu prietenii in gradina noastra mare si imbelugata.

Alta data ma trezesc brusc, cu sudoare pe frunte si un val rece pe spate, cu respiratia taiata si ingrijorata. Si ma gindesc cum sa facem ca tot procesul pein care trebuie sa trecem sa fie mai usor si rapid, cum o sa ne acomodam si daca avem noroc de-o casa asa cum visam sau trebuie sa ne multumim cu o simpla casa.

In alte nopti ma gindesc la familia mea si-i iau in brate pe toti si-i string tare sa nu plece, sa ramina cu mine, sa fie aici indiferent cit de departe fizic sintem. Mi-e dor de ei, de toti. Nu ma indoiesc ca decizia mea de-a pleca departe de ei n-a fost buna, nu, doar mi-e dor. Si mai stiu ca ei sint cu mine totdeauna, doar ca nu am gasit inca formula ideala - desi ma tare indoiesc ca exista - sa le si arat cit de mult ii iubesc. Cumva cu familia mea am fost cam zgircita in a-mi exprima sentimentele verbal, chiar daca cuvintele imi atirnau pe limba gata sa fie auzite. Le-am inghitit. 

Azi-noapte ma gindeam ce-o sa se aleaga de Romania. Ma gindeam ce-as raspunde eu la niste mesaje venite pe Facebook, ma gindeam la prietena mea care a zis ca azi ma viziteaza. Ma gindeam ca sint norocoasa, chiar daca, de multe ori, imi spun in gind ca nu. Ba nu, sint! Si sint foarte recunoscatoare.

Sint recunoascatoare pentru norisorul asta pufos de lapte din cafeaua mea, de faptul ca mi-am pastrat soarele in suflet desi eu pina acum n-am avut decit o saptamina de vara de-adevaratelea, sint recunoscatoare ca pot sa-mi cumpar carti multe si am timp sa le citesc, sint norocoasa ca exist. Poate ce-am spus pina acum suna ca o peltea lungita, dar nu pot sa nu ma gindesc la binele de care sint inconjurata.

Niciun comentariu:

In care ...

 Ce revedere...citi ani au trecut de cind am deschis primul blog pe o platforma romaneasca, apoi un altul si altul si apoi inca unul. Si le-...