luni, 15 octombrie 2007

trenule masina mica - 15.10.2007

Asa cum se intimpla de cind lumea si pamintu' atunci cind astepti pentru luuuni de zile ceva, toate evenimentele se hotarasc sa te invadeze in aceeasi zi.

Evident, planul initial era altul,dar "dezastrul" s-a declansat de la prima ora a diminetii cind eu, senina si fericita, ies afara, trag adinc aer in piept, ma bucur de ivirea zorilor si-mi mai arunc inca o data ochii pe ceas. F#@&* !!!!!!!!!! In 5 minute pleaca trenul si eu sint in fata casei. Intr-o secunda imi hotarasc programul...jogging de nevoie la 7 si 10 minute.Ce pas alergator ca a fost proba de viteza in toata regula! Eh, de fapt e exact ceea ce-mi propusesem de vreun an sa fac,doar ca am tot aminat startul ba din lipsa de echipament dupa dorinta inimii , ba din motive de somn prelungit, ba conditii meteo nefavorabile si altele, foarte logice si importante nu ca eu n-as vrea. [zimbet rinjit]
Ajung la gara si constat ca trenul ma asteptase!!!! Si acum sint uimita de performantele mele atletice, chiar daca abia dupa doua statii respiratia mi-a revenit la normal. Si pentru ca am prins trenul soarta m-a pedepsit crunt pentru restul zilei. Nimic din ce mi-am propus sau trebuia facut nu s-a mai intimplat! 
A, da...si pina sa inchid usa,seara, am pierdut un tren.

Concluzia mea este ca norocul e pe terminatelea. Eu fiind genul care ajunge in gara in ultimul moment si se bucura de calatorie. In cazul in care ajung mai devreme, e clar c-am uitat ceva acasa - bilete, bagaj, cap, picioare.

Niciun comentariu:

In care ...

 Ce revedere...citi ani au trecut de cind am deschis primul blog pe o platforma romaneasca, apoi un altul si altul si apoi inca unul. Si le-...