... de diminetile bucuroase si usor increzute din California, de diminetile cumva imbicsite si cu aer vinovat din Las Vegas, care isi lasa cheflii descoperiti pe strazi fara sa-i mai pese, de cafeaua slaba dar multa si fierbinte din diner-iile americane, de mersul labartat al vreunei negrese grase si fericita care vorbeste tare la telefon si gesticuleaza a la hip-hop.
... de galustile cu prune aburinde peste care sa torn o tona de zahar farin, de aglomeratia din oras, la prima ora, in drum spre serviciu, de zorile in care ma trezeam lipita de perna dupa o noapte la temperaturi inuman de ridicate, mi-e dor de copacii pe care-i vedeam de la fereasta la prima ora si ma gindeam ce bine-mi e, de linistea pe care mi-o dadeau prin simpul fapt ca erau acolo sa-mi zica buna dimineata sau somn usor dupa o noapte plina de filme si povesti, dupa o noapte macinata de ginduri sau o noapte de razboi la singe cu tintarii, sau dupa zile stranii, lungi, haotice si obositoare.
Dar ...
... am sase perechi de ochi care ma privesc dimineata curios si cu dragoste, am dimineti ploioase sau surprize de dimineti insorite si racoroase cind mi se face pielea de gaina de atita bine amestecat cu racoare, am cani amuzante care se umplu cu aroma matinala de cafea regular si am cartile mele pe care le rasfoiesc dimineata la 6.
Si mai am rabdare, am invatat sa mi-o fac prietena, sa o pun in geanta si sa o car dupa mine peste tot, ba chiar s-o pun cu mine la masa si s-o cinstesc, s-o ridic in slavi si sa-i multumesc ca mi-e amica.
... am invatat sa nu-mi mai fie frica de propriile-mi cosmaruri si sa nu mai cred in visele de fiecare noapte, nu le mai citesc, nu le mai dau pic de importanta, ba chiar le uit pina dimineata.
Ma bucur ca in fiecare zi am ceva de invatat si am momente pentru care multumesc, vad, simt, si stiu ca zilnic se intimpla ceva care conteaza.
Si ma mai bucur si pentru ca dupa saptamini de emotii puternice cu susul cel mai sus si josul cel mai jos singurele semne ramase sint doar niste herpesuri pe buza de jos.
Acum ...
... imi doresc sa am fluenta in scris, sa ma ordonez si sa fie mai mult soare.
sâmbătă, 23 iulie 2011
joi, 28 aprilie 2011
Pregatirea de vara???!!!!
Pai da, ca o vad dupa colt, ce sa mai! Asta dupa ce ne-am delectat cu 30 de grade citeva zile, sandale, mineci scurte, rochite si pantaloni scurti, zau ca isi pregateste sosirea! Asta daca n-ar mai ploua asa (cum s-a intimplat astazi si ieri seara) ... dar poate sint exceptii.
Am fost ocupata, "lekker druk" cum spun olandezii, in ultima luna cu diverse, scoli, masini, aranjamente ...
In spiritul postului anterior, mai multa miscare mai bine pentru mine, mi-am gasit si cumparat masinuta ideala, asa ca sloganul a ramas putin agatat in aer. Daaaar merg la sala, asta dupa ce-am iesit din coma dulce in care m-am aflat de citeva zile incoace. Ce sa fac daca am avut ziua de nume si nastere una dupa alta si in aceeasi zi cu pastele si cu trei zile de musafiri? Ca sa fie tabloul complet la ce am zis acum, adaugati si doua torturi, unul cu crema diplomat si cu muuulte si colorate fructe si celalalt negru-curacao, pe idee de amandina, insa invelit in martipan. Of! Voi ce-ati face?
In mare am respectat ce mi-am propus, insa nu ma pot ordona cu orele de masa fixe. Nu pot si gata! Cu exceptia perioadei cind am locuit la ai mei, (in special cind eram in scoala primara si generala) si nu aveam voie sa plec la scoala pina nu luam micul dejun, iar cina era la ora fixa-fixa pe ceas elvetian, deci perioada de obligat-fortat, niciodata nu m-am tinut de program. Stiu ca e important, stiu ca trebuie sa ma straduiesc mai mult, insa deocamdata am picat la aceasta "proba".
Si mai am sperante de scris regulat pe blog!
Am fost ocupata, "lekker druk" cum spun olandezii, in ultima luna cu diverse, scoli, masini, aranjamente ...
In spiritul postului anterior, mai multa miscare mai bine pentru mine, mi-am gasit si cumparat masinuta ideala, asa ca sloganul a ramas putin agatat in aer. Daaaar merg la sala, asta dupa ce-am iesit din coma dulce in care m-am aflat de citeva zile incoace. Ce sa fac daca am avut ziua de nume si nastere una dupa alta si in aceeasi zi cu pastele si cu trei zile de musafiri? Ca sa fie tabloul complet la ce am zis acum, adaugati si doua torturi, unul cu crema diplomat si cu muuulte si colorate fructe si celalalt negru-curacao, pe idee de amandina, insa invelit in martipan. Of! Voi ce-ati face?
In mare am respectat ce mi-am propus, insa nu ma pot ordona cu orele de masa fixe. Nu pot si gata! Cu exceptia perioadei cind am locuit la ai mei, (in special cind eram in scoala primara si generala) si nu aveam voie sa plec la scoala pina nu luam micul dejun, iar cina era la ora fixa-fixa pe ceas elvetian, deci perioada de obligat-fortat, niciodata nu m-am tinut de program. Stiu ca e important, stiu ca trebuie sa ma straduiesc mai mult, insa deocamdata am picat la aceasta "proba".
Si mai am sperante de scris regulat pe blog!
vineri, 18 martie 2011
Pregatirea de primavara
Imi place primavara. Chiar foarte mult, mai mult de citiva ani incoace. O simt altfel si cu intensitate si chiar mi-e dor de ea. Asa ca o intimpin cum pot eu mai frumos, doar-doar se incumeta ca anul viitor sa apara ceva mai devreme.
De cind m-am mutat in Olanda parca o iubesc si mai mult. Dupa citeva luni in care nu vad decit ploaie si zile cenusii, un pic de soare ma face cel mai fericit om de pe pamint. Inca elaborez planuri de relocare din noiembrie pina-n martie, vacante in zone mai prietenoase, un loc in care sa vad zilnic macar citeva raze.
Anul asta, dupa o iarna imposibila, cu depresia de rigoare instalata miseleste cind credeam ca am totul sub control, am reusit sa ma smulg din cenusiu si sa ma las vrajita de soarele californian. Heaven!!!! Acum sint acasa, incarcata, pregatita, vesela, cu planuri de bataie si liste.
Dar cum anul nou pentru mine incepe in martie - aprilie, am hotarit ca e cazul sa iau masuri. Dezintoxicare si miscare. Lucram intern si extern. Am inceput un soi de dieta, inca lucrez la un plan mai amanuntit.
Pina acum am asa:
- ceai verde de 2x/zi;
- ceai de musetel seara (inca mai caut ceai de soc, am inteles ca ajuta foarte mult la dezintoxicare);
- am eliminat carnea cu totul (asta pentru o perioada, ideea e ca nu-mi lipseste deloc, ceea ce ma bucura pentru ca ma gindesc sa ma indrept spre vegetarism );
- am eliminat piinea (oricum, nu era un element constant in alimentatia mea zilnica nici inainte);
- gata cu prajelile;
- stop junk-food-fast-yucky-food (le-am interzis prin lege!!!);
- gata cu sucurile acidulate (dragostea mea pentru cola-vanilla e deja istorie);
- in fiecare zi cel putin doua fructe;
- am renuntat la cafea dupa ora 1500;
- azi imi reinnoiesc abonamentul la sala, ceea ce inseamna vizitarea ei si lasat sudoare de 3x/saptamina;
- incep turele de bicicleta de placere, cele de nevoie sint la ordinea zilei, nu le-am inclus;
- plimbari lungi la sfirsit de saptamina.
Evident, lista este inca foarte deschisa, cu asta am inceput saptamina, cu revenirea acasa. Lista de mai sus cred ca spune multe despre cit de gresit mincam. Din pacate n-am cum sa renunt la cafea, dar macar am injumatatit portia, am alergie la citrice (imi "infloresc" degetele), desi imi doresc sa beau suc de porto in fiecare dimineata, nu m-am ordonat inca cu orele de masa - aici am foooarte mult de lucru pentru ca mai niciodata nu le-am respectat. Si mai mult, trebuie sa-mi gasesc o "sursa" pentru legume si fructe "de la tara", nici macar cele bio din magazin nu ma prea conving.
Mai am de lucrat si la alte capitole, dar hai sa incepem asa :)
miercuri, 16 martie 2011
marți, 1 februarie 2011
Autobiografia tovarasului
Aseara, pina spre miezul noptii am fost la film. Nu orice film, nu un film artistic. Am fost la "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu", aici la Festivalul International de Film din Rotterdam. In deschidere a vorbit directorul peliculei, Andrei Ujica. A spus la un moment dat ca intreaga natie e vinovata pentru anii de comunism pentru ca n-am luat atitudine. Ma intreb daca nu cumva se referea la cei din jurul lui Ceausescu, cei din umbra, aceiasi ca si azi ... umbrele care ne conduc.
La momentul decembrie '89 aveam alte minuni in cap,insa stiam si mai ascultam si eu Europa Libera, ba chiar am participat si la niste filmari pentru Cintarea Romaniei (am inghetat degeaba pentru ca nu s-au mai difuzat in veci pe motiv de "revolutie"), in general aveam altre preocupari.
Sa revin la subiectul de baza ... 3 ore am vizionat si am trait diverse emotii, am revazut imagini, personaje, atitudini. Si m-am intrebat. M-am intrebat, de pilda, ce s-a intimplat cu Pirvulescu Constantin care la al-nu-stiu-citelea-congres a spus in plen foarte raspicat ca el nu este de acord cu realegerea lui Ceausescu, ca poporul nu a fost intrebat si ca in sala sint activistii si hau-hau-istii tovarasului. In dulcele stil comunist (si mai de-acum neocomunist - nicio schimbare in cuvintari) tovarasul nu-stiu-care s-a revoltat tot ca asa ceva e inadmisibil, poporul l-a vrut pe multiubitul. Ok, deci ce s-a intimplat atunci cu huliganul Pirvulescu?
A doua intrebare : Daca Ceausescu - la proces - chiar a fost cit se poate de sincer cind a spus ca a ordonat sa NU se traga? De ce nu s-a difuzat niciodata, integral, desfasurarea procesului? Va aduceti aminte ca a trebuit sa urmarim "Ringul" lui Nicolaescu si mai aparea nenea crainic (nu Rosianu, celalalt) sa mai avem putintica rabdare ca se va difuza.
Toate intrebarile si filmul ma duc la o singura concluzie: MANIPULARE! Nimic nou sub soare, asa-i? Dar ce ne facem ca personajilii sint aceleasi?
Si ma mai intreb, atunci, la momentul decembrie '89, chiar n-a vazut nimeni acele citeva fete care s-au dat salvatori de neam si tara si care inainte erau in gasca de tovarasi veseli in vizite si aplaudaci la congrese?
Mai avem vreo sansa? Cind se curata singele?
Altfel, film bun, insa pentru un strain care nu cunoaste prea bine si in amanunt Romania, e cam ambiguu.
La momentul decembrie '89 aveam alte minuni in cap,insa stiam si mai ascultam si eu Europa Libera, ba chiar am participat si la niste filmari pentru Cintarea Romaniei (am inghetat degeaba pentru ca nu s-au mai difuzat in veci pe motiv de "revolutie"), in general aveam altre preocupari.
Sa revin la subiectul de baza ... 3 ore am vizionat si am trait diverse emotii, am revazut imagini, personaje, atitudini. Si m-am intrebat. M-am intrebat, de pilda, ce s-a intimplat cu Pirvulescu Constantin care la al-nu-stiu-citelea-congres a spus in plen foarte raspicat ca el nu este de acord cu realegerea lui Ceausescu, ca poporul nu a fost intrebat si ca in sala sint activistii si hau-hau-istii tovarasului. In dulcele stil comunist (si mai de-acum neocomunist - nicio schimbare in cuvintari) tovarasul nu-stiu-care s-a revoltat tot ca asa ceva e inadmisibil, poporul l-a vrut pe multiubitul. Ok, deci ce s-a intimplat atunci cu huliganul Pirvulescu?
A doua intrebare : Daca Ceausescu - la proces - chiar a fost cit se poate de sincer cind a spus ca a ordonat sa NU se traga? De ce nu s-a difuzat niciodata, integral, desfasurarea procesului? Va aduceti aminte ca a trebuit sa urmarim "Ringul" lui Nicolaescu si mai aparea nenea crainic (nu Rosianu, celalalt) sa mai avem putintica rabdare ca se va difuza.
Toate intrebarile si filmul ma duc la o singura concluzie: MANIPULARE! Nimic nou sub soare, asa-i? Dar ce ne facem ca personajilii sint aceleasi?
Si ma mai intreb, atunci, la momentul decembrie '89, chiar n-a vazut nimeni acele citeva fete care s-au dat salvatori de neam si tara si care inainte erau in gasca de tovarasi veseli in vizite si aplaudaci la congrese?
Mai avem vreo sansa? Cind se curata singele?
Altfel, film bun, insa pentru un strain care nu cunoaste prea bine si in amanunt Romania, e cam ambiguu.
marți, 18 ianuarie 2011
joi, 6 ianuarie 2011
Imi doresc ....
Sa-i pot trimite lui Freud un mail si sa-i solicit o sedinta, fie si via Skype. Il platesc din contul bancar, online. Omuletul meu din creier, care ziua se odihneste pe perne de sinapse si noaptea tese intrigi (cum mestesugit zicea si Yalom), iar si-a facut de cap azi-noapte.
vineri, 30 aprilie 2010
TODAY I AM ...
...laughingreadingdrinkingmeetinglivingdreamingjumpingsavouringsurfingscreamingpartyinglookingwantingkissingbelievingsingingwantinghuggingeatingmiaowinghopingenjoingwachinggreetingspinningwritingcalling
joi, 29 aprilie 2010
dor de demult
Imi plac noptile albe cu dimineti clare si racoroase pierdute intr-o cana imensa de cafea neagra aburinda. O dimineata cu ochii lenesi si inceti si cu Julie Delpy.
Timpurile in care noi nu eram complicati si sunatul telefonului la ora 4 dimineata nu era o problema, vremea maratoanelor de film, de vineri dupa-amiaza pina duminica seara cu pauze doar de cite un somn, claie peste gramada, si doar sa ne aprovizionam cu chipsuri si bere, in toiul noptii, si sa plimbam catelusa. Restul era film. Si eram noi, simplii.
Timpurile in care noi nu eram complicati si sunatul telefonului la ora 4 dimineata nu era o problema, vremea maratoanelor de film, de vineri dupa-amiaza pina duminica seara cu pauze doar de cite un somn, claie peste gramada, si doar sa ne aprovizionam cu chipsuri si bere, in toiul noptii, si sa plimbam catelusa. Restul era film. Si eram noi, simplii.
joi, 15 aprilie 2010
Sint ceea ce gindesc
... nimic mai adevarat! Experienta ultimelor saptamini mi-a dictat acest lucru, de fapt mi-a intarit crezul. Nimic nu e mai greu ca mersul pe sirma de zi cu zi, doar o privire in jos sau in spate si te dezechilibrezi. Unii oameni nu-si dau seama si tind spre inapoi sau spre in jos si gata-i alunecarea. De atitea luari de la capat isi pierd puterile, isi pierd si dramul de luciditate care-l mai au si aproape ca nu se mai pot trata doar cu ceaiuri. Pacat.
Si mai stiu ca cea mai mare si anevoioasa lupta e cu tine insuti, ce dusmani, ce inamici....astia-s copii pe linga razboiul cu tine, te articulezi de doua ori la ficat, mai una la fata si te-ai facut K.O. plus ca ai grija sa-ti nimicesti creierul cu atitea nu-uri, negari si intuneric. Ai grija sa-l scufunzi adinc in mocirla. Si nu vrei ajutor, nu vrei sa scapi si sa-ti speli cerebelul. Si apoi te trezesti singur si te intrebi de ce-i asa.
Vreme de o saptamina, mai precis 375 de minute, am ascultat o persoana care nu vede nici macar o mica luminita, nu exista oameni frumosi pentru ea, nu exista si parti bune in evenimente, nu poate sa perceapa realitatea mai putin neagra. Am ascultat si am incercat sa-i arat ca exista si un altfel a celor spuse de ea, ca intotdeauna e si-o parte buna. La sfirsitul acestei saptamini, tortura emotionala la care am fost supusa, voit, si-a facut efectul si la mine. M-a dezechilibrat total! Mi-a supt toata energia si m-a aruncat cu teasta de pamint. Am incetat sa mai vorbim. Acum incerc sa ma fac bine, sa-mi ridic moralul si sa uit.
Parca am intilnit un vampir! Partea proasta e ca as vrea sa ajut si nu mai stiu cum fara sa cad victima colaterala. Nici nu vreau sa dramatizez situatia, dar nici nu pot sa astept sa treaca de la sine.
Ca sa termin intr-o nota mai normala postul, sa va zic cite ceva despre ce ma face pe mine sa zimbesc acum.
- pasarile din canal care si-au facut cuib in apa, iar masculul grijuliu aduce iarba sa-l ridice cum se cuvine;
- cele doua feline, primele fiinte pe care le vad dimineata, lungite in pat linga mine;
- Minunatul care ma trezeste dimineata cu glume si apoi cu o cafea la pat;
- mirosul de flori si polen din aer;
- vinzatorii de la magazinele de parfumuri;
- bicicleta (ok, Megan e numele ei ... va rog sa nu rideti :)) cu care colind zilnic;
- 3js si ultimul lor album;
- gindul ca peste o saptamina imi voi petrece ziua de nastere la Londra;
- profesoara mea pentru ca e o fiinta extraordinara (aici trebuie sa spun muuult mai multe despre ea, dar in alt post);
- oamenii pe strada cu care ma salut fara sa ne cunoastem;
- facebook-ul pentru ca in ultima vreme m-am reconectat sau conectat cu oameni minunati si adevarati.
Si mai stiu ca cea mai mare si anevoioasa lupta e cu tine insuti, ce dusmani, ce inamici....astia-s copii pe linga razboiul cu tine, te articulezi de doua ori la ficat, mai una la fata si te-ai facut K.O. plus ca ai grija sa-ti nimicesti creierul cu atitea nu-uri, negari si intuneric. Ai grija sa-l scufunzi adinc in mocirla. Si nu vrei ajutor, nu vrei sa scapi si sa-ti speli cerebelul. Si apoi te trezesti singur si te intrebi de ce-i asa.
Vreme de o saptamina, mai precis 375 de minute, am ascultat o persoana care nu vede nici macar o mica luminita, nu exista oameni frumosi pentru ea, nu exista si parti bune in evenimente, nu poate sa perceapa realitatea mai putin neagra. Am ascultat si am incercat sa-i arat ca exista si un altfel a celor spuse de ea, ca intotdeauna e si-o parte buna. La sfirsitul acestei saptamini, tortura emotionala la care am fost supusa, voit, si-a facut efectul si la mine. M-a dezechilibrat total! Mi-a supt toata energia si m-a aruncat cu teasta de pamint. Am incetat sa mai vorbim. Acum incerc sa ma fac bine, sa-mi ridic moralul si sa uit.
Parca am intilnit un vampir! Partea proasta e ca as vrea sa ajut si nu mai stiu cum fara sa cad victima colaterala. Nici nu vreau sa dramatizez situatia, dar nici nu pot sa astept sa treaca de la sine.
- pasarile din canal care si-au facut cuib in apa, iar masculul grijuliu aduce iarba sa-l ridice cum se cuvine;
- cele doua feline, primele fiinte pe care le vad dimineata, lungite in pat linga mine;
- Minunatul care ma trezeste dimineata cu glume si apoi cu o cafea la pat;
- mirosul de flori si polen din aer;
- vinzatorii de la magazinele de parfumuri;
- bicicleta (ok, Megan e numele ei ... va rog sa nu rideti :)) cu care colind zilnic;
- 3js si ultimul lor album;
- gindul ca peste o saptamina imi voi petrece ziua de nastere la Londra;
- profesoara mea pentru ca e o fiinta extraordinara (aici trebuie sa spun muuult mai multe despre ea, dar in alt post);
- oamenii pe strada cu care ma salut fara sa ne cunoastem;
- facebook-ul pentru ca in ultima vreme m-am reconectat sau conectat cu oameni minunati si adevarati.
marți, 6 aprilie 2010
Life Looks Better in Spring*
... chiar daca toata noaptea a plouat si acum orice e numai soare nu! Nici nu mai conteaza, astia sint amanunte nesemnificative.
Ieri am aruncat toate semnele iernii care mai poposeau prin casa, inclusiv haina care mi-a tinut de cald si mi-a ascuns trupul chircit de frig sau emotii. Singurul semn ca a trecut pe-aici mai e pilota dubla de pe pat. Atit. Nici macar mobila nu mai e asa cum o aranjasem acum 4-5 luni. De ce am protestat asa vehement si i-am trintit usa in nas? Pentru ca a fost apasatoare, perfida si grea, cu incheieturile de la picioare butucanoase. De-aia! Nu cred ca a fost mai altfel ca in anii trecuti, doar ca m-a chinuit pe mine mai mult.
Nu mi-am mai scris aberatiile aici de ceva timp, insa am citit bloguri. Am plins. Prea multe tragedii s-au intimplat, prea multi oameni s-au dus. Nu i-am cunoscut, dar durerea celor care au scris mi-a fot transmisa si cumva le-am transmis un gind.
Acum pentru mine e totul galben-portocaliu-rosu. Ne suflecam minecile si pornim la treaba, lista-i lunga, evenimente multe, insa lumina ne ajuta. Suc de grapefruit, abonament la sala, bicicleta in miscare, inspir adinc si-o iau din loc pentru ca totul a prins culoare. Cum sa ratez ciresii infloriti din cauza lamentarilor si evenimentelor din ultima vreme? E pacat, zau!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)